Supraponderalitatea si obezitatea

Populatia obeza la nivel mondial s-a dublat din 1980 si pana acum. Cum pot fi reduse supraponderalitatea si obezitatea la nivel individual?

Obezitatea la nivel mondial¹ a depasit nivelul dublu din 1980 si pana acum. In 2014, mai mult de 1.9 miliarde de adulti, cu varsta peste 18 ani, au fost supraponderali. 39% dintre adultii cu varste de peste 18 ani au fost supraponderali in 2014, iar 13% au fost obezi. Majoritatea populatiei mondiale traieste in tari in care supraponderalitatea si obezitatea omoara mai multi oameni decat subponderalitatea (sunt incluse toate tarile cu venituri mari si majoritatea celor cu venituri medii).

Supraponderalitatea si obezitatea sunt prin definitie grasime anormala si excesiva acumulata care ar putea afecta sanatatea. Indicele masei corporale (IMC) este un indicator simplu al masei unei persoane raportata la inaltimea acesteia care este folosit de obicei pentru a clasifica supraponderalitatea si obezitatea la adulti. Indicele masei corporale crescut este un factor de risc major pentru bolile netransmisibile precum:

  • boli cardiovasculare (in special boli de inima si accidente vasculare), care erau cauza principala de deces in 2012;
  • diabet;
  • boli musculo-scheletice (in special osteoartrita – o boala degenerativa a articulatiilor);
  • anumite tipuri de cancer (endometrial, mamar si de colon).

Cu cat IMC este mai mare, cu atat creste si riscul pentru aceste boli netransmisibile.

Reducerea supraponderalitatii si a obezitatii
Supraponderalitea si obezitatea, precum si bolile netransmisibile aferente, sunt usor de prevenit¹. La nivel individual, oamenii pot:

  • sa limiteze aportul de energie din grasimi si zaharuri;
  • sa creasca consumul de fructe si legume, precum si leguminoase, cereale integrale si nuci;
  • sa se implice in activitati fizice regulate (60 minute pe zi pentru copii si 150 de minute pe saptamana pentru adulti).

Controlul greutatii
Cantarirea frecventa pare a fi cea mai buna predictie a scaderii moderate in greutate, a cresterii in greutate sau a evitarii depunerii greutatii initiale la adulti².
Analizoarele de compozitie corporala ofera o imagine mai buna asupra conditiei corpului tau, nu doar a greutatii. Un cantar standard, de exemplu, nu va putea sa arate valorile mici atunci cand incepi sa faci sport, deoarece muschii cantaresc mai mult decat grasimea.

Analizoarele de compozitie corporala
Cele mai simple cantare si analizoare de compozitie corporala arata indicele de masa corporala si grasimea corporala, modelele mai avansate indicand si tesutul muscular scheletic, grasimea viscerala sau chiar metabolismul bazal. O scurta introducere in terminologie:

  • IMC (indice de masa corporala)
  • Grasime corporala
  • Grasime viscerala
  • Grasime subcutanata
  • Tesut muscular scheletic
  • Metabolism bazal

IMC (Indice de masa corporala)
Indicele de masa corporala (IMC) este un indicator simplu al masei unei persoane raportata la inaltimea acesteia care este folosit de obicei pentru a clasifica supraponderalitatea si obezitatea la adulti. Este definit ca fiind greutatea persoanei in kilograme impartita la patratul inaltimii ei, in metri (kg/m2). Definitia data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) este:

  • un IMC mai mare sau egal cu 25 inseamna supraponderalitate
    un IMC mai mare sau egal cu 30 inseamna obezitate
  • IMC ar trebui considerat un reper aproximativ deoarece poate sa nu corespunda pentru acelasi grad de grasime la indivizi diferiti.

Grasimea corporala
Procentul de grasime corporala se refera la cantitatea de grasime corporala in raport cu greutatea corporala totala exprimata in procente.
Procentul de grasime corporala (%) = {masa de grasime corporala (kg) / greutatea corporala (kg)} × 100.
In functie de distributia de grasime din corp, aceasta poate fi clasificata in grasime viscerala si grasime subcutanata.

Grasimea viscerala – grasimea din jurul organelor interne
Se spune ca prea multa grasime viscerala este strans legata de nivelele marite de grasime din sistemul circulator, ceea ce poate duce la boli comune precum hiperlipidemie si diabet, ceea ce blocheaza abilitatea insulinei de a transfera energie din sistemul circulator si de a o folosi in interiorul celulelor. Pentru a preveni sau a imbunatati conditiile bolilor comune, este important sa incercam sa reducem nivelul de grasime viscerala la un nivel acceptabil. Oamenii cu un nivel mare de grasime viscerala au de obicei un stomac mare. Totusi, nu este mereu cazul si nivelul mare de grasime viscerala poate duce catre obezitate metabolica. Obezitatea metabolica (obezitate viscerala la o greutate normala) reprezinta nivelul de grasime mai mare decat cel normal, chiar daca greutatea persoanei corespunde standardului / sub standardul aferent inaltimii lor.

Grasime subcutanata = grasime sub piele
Grasimea subcutanata nu se acumuleaza doar in jurul stomacului, ci si in jurul bratelor, soldurilor si coapselor si pot provoca o distorsiune a proportiilor corpului. Desi nu este direct legata de riscul mare de boli, se considera ca mareste presiunea asupra inimii si cauzeaza alte complicatii. Grasimea subcutanata nu este afisata in aceasta categorie, dar este inclusa in procentul de grasime corporala.

Tesutul muscular scheletic
Muschiul se clasifica in doua tipuri, muschiul din organele interne, precum inima, si tesutul muscular scheletic atasat de oase care ajuta la punerea in miscare a corpului. Tesutul muscular scheletic poate fi marit prin exercitii fizice si alte activitati. Marind procentul de tesut muscular scheletic inseamna ca trupul poate consuma energie mai usor, ceea ce face ca probabilitatea de a o transforma in grasime sa fie mai mica, ajutandu-te astfel sa duci o viata mai energica.

Metabolismul bazal
Indiferent de nivelul tau de activitate, este necesar un nivel caloric minim pentru a sustine functiile vitale ale corpului. Cunoscut drept metabolism bazal, acesta indica numarul de calorii pe care trebuie sa le ingerezi pentru a furniza suficienta energie corpului tau pentru a functiona.

References:
1. WHO, Obesity and overweight, Fact sheet N°311, January 2015
2. Jeffrey J VanWormer et. al, The impact of regular self-weighing on weight management: a systematic literature review, International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity 2008, 5:54 doi:10.1186/1479-5868-5-54

Sursa: https://www.omron-healthcare.com/en-ng/health/overweight-and-obesity

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.