Toate articolele scrise de Reprezentant LineMed

Supraponderalitatea si obezitatea

Populatia obeza la nivel mondial s-a dublat din 1980 si pana acum. Cum pot fi reduse supraponderalitatea si obezitatea la nivel individual?

Obezitatea la nivel mondial¹ a depasit nivelul dublu din 1980 si pana acum. In 2014, mai mult de 1.9 miliarde de adulti, cu varsta peste 18 ani, au fost supraponderali. 39% dintre adultii cu varste de peste 18 ani au fost supraponderali in 2014, iar 13% au fost obezi. Majoritatea populatiei mondiale traieste in tari in care supraponderalitatea si obezitatea omoara mai multi oameni decat subponderalitatea (sunt incluse toate tarile cu venituri mari si majoritatea celor cu venituri medii).

Supraponderalitatea si obezitatea sunt prin definitie grasime anormala si excesiva acumulata care ar putea afecta sanatatea. Indicele masei corporale (IMC) este un indicator simplu al masei unei persoane raportata la inaltimea acesteia care este folosit de obicei pentru a clasifica supraponderalitatea si obezitatea la adulti. Indicele masei corporale crescut este un factor de risc major pentru bolile netransmisibile precum:

  • boli cardiovasculare (in special boli de inima si accidente vasculare), care erau cauza principala de deces in 2012;
  • diabet;
  • boli musculo-scheletice (in special osteoartrita – o boala degenerativa a articulatiilor);
  • anumite tipuri de cancer (endometrial, mamar si de colon).

Cu cat IMC este mai mare, cu atat creste si riscul pentru aceste boli netransmisibile.

Reducerea supraponderalitatii si a obezitatii
Supraponderalitea si obezitatea, precum si bolile netransmisibile aferente, sunt usor de prevenit¹. La nivel individual, oamenii pot:

  • sa limiteze aportul de energie din grasimi si zaharuri;
  • sa creasca consumul de fructe si legume, precum si leguminoase, cereale integrale si nuci;
  • sa se implice in activitati fizice regulate (60 minute pe zi pentru copii si 150 de minute pe saptamana pentru adulti).

Controlul greutatii
Cantarirea frecventa pare a fi cea mai buna predictie a scaderii moderate in greutate, a cresterii in greutate sau a evitarii depunerii greutatii initiale la adulti².
Analizoarele de compozitie corporala ofera o imagine mai buna asupra conditiei corpului tau, nu doar a greutatii. Un cantar standard, de exemplu, nu va putea sa arate valorile mici atunci cand incepi sa faci sport, deoarece muschii cantaresc mai mult decat grasimea.

Analizoarele de compozitie corporala
Cele mai simple cantare si analizoare de compozitie corporala arata indicele de masa corporala si grasimea corporala, modelele mai avansate indicand si tesutul muscular scheletic, grasimea viscerala sau chiar metabolismul bazal. O scurta introducere in terminologie:

  • IMC (indice de masa corporala)
  • Grasime corporala
  • Grasime viscerala
  • Grasime subcutanata
  • Tesut muscular scheletic
  • Metabolism bazal

IMC (Indice de masa corporala)
Indicele de masa corporala (IMC) este un indicator simplu al masei unei persoane raportata la inaltimea acesteia care este folosit de obicei pentru a clasifica supraponderalitatea si obezitatea la adulti. Este definit ca fiind greutatea persoanei in kilograme impartita la patratul inaltimii ei, in metri (kg/m2). Definitia data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) este:

  • un IMC mai mare sau egal cu 25 inseamna supraponderalitate
    un IMC mai mare sau egal cu 30 inseamna obezitate
  • IMC ar trebui considerat un reper aproximativ deoarece poate sa nu corespunda pentru acelasi grad de grasime la indivizi diferiti.

Grasimea corporala
Procentul de grasime corporala se refera la cantitatea de grasime corporala in raport cu greutatea corporala totala exprimata in procente.
Procentul de grasime corporala (%) = {masa de grasime corporala (kg) / greutatea corporala (kg)} × 100.
In functie de distributia de grasime din corp, aceasta poate fi clasificata in grasime viscerala si grasime subcutanata.

Grasimea viscerala – grasimea din jurul organelor interne
Se spune ca prea multa grasime viscerala este strans legata de nivelele marite de grasime din sistemul circulator, ceea ce poate duce la boli comune precum hiperlipidemie si diabet, ceea ce blocheaza abilitatea insulinei de a transfera energie din sistemul circulator si de a o folosi in interiorul celulelor. Pentru a preveni sau a imbunatati conditiile bolilor comune, este important sa incercam sa reducem nivelul de grasime viscerala la un nivel acceptabil. Oamenii cu un nivel mare de grasime viscerala au de obicei un stomac mare. Totusi, nu este mereu cazul si nivelul mare de grasime viscerala poate duce catre obezitate metabolica. Obezitatea metabolica (obezitate viscerala la o greutate normala) reprezinta nivelul de grasime mai mare decat cel normal, chiar daca greutatea persoanei corespunde standardului / sub standardul aferent inaltimii lor.

Grasime subcutanata = grasime sub piele
Grasimea subcutanata nu se acumuleaza doar in jurul stomacului, ci si in jurul bratelor, soldurilor si coapselor si pot provoca o distorsiune a proportiilor corpului. Desi nu este direct legata de riscul mare de boli, se considera ca mareste presiunea asupra inimii si cauzeaza alte complicatii. Grasimea subcutanata nu este afisata in aceasta categorie, dar este inclusa in procentul de grasime corporala.

Tesutul muscular scheletic
Muschiul se clasifica in doua tipuri, muschiul din organele interne, precum inima, si tesutul muscular scheletic atasat de oase care ajuta la punerea in miscare a corpului. Tesutul muscular scheletic poate fi marit prin exercitii fizice si alte activitati. Marind procentul de tesut muscular scheletic inseamna ca trupul poate consuma energie mai usor, ceea ce face ca probabilitatea de a o transforma in grasime sa fie mai mica, ajutandu-te astfel sa duci o viata mai energica.

Metabolismul bazal
Indiferent de nivelul tau de activitate, este necesar un nivel caloric minim pentru a sustine functiile vitale ale corpului. Cunoscut drept metabolism bazal, acesta indica numarul de calorii pe care trebuie sa le ingerezi pentru a furniza suficienta energie corpului tau pentru a functiona.

References:
1. WHO, Obesity and overweight, Fact sheet N°311, January 2015
2. Jeffrey J VanWormer et. al, The impact of regular self-weighing on weight management: a systematic literature review, International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity 2008, 5:54 doi:10.1186/1479-5868-5-54

Sursa: https://www.omron-healthcare.com/en-ng/health/overweight-and-obesity

Fototerapia in rinita alergica (RA)

Rinita Alergica (RA) este o afectiune inflamatorie IgE mediata, secundara expunerii incidentale (sezoniere) sau persistente la un alergen. O astfel de expunere determina inflamarea mucoasei nazale. RA se caracterizeaza in primul rand prin rinoree, stranut si obstructie nazala. Dupa expunerea la alergen apare raspunsul imun prin activarea mecanismelor efectoare. Eozinofilele, mastocitele, bazofilele sunt considerate celule efectoare majore in RA. Ele elibereaza mediatori ai inflamatiei cum ar fi: histamina, citokinele si proteinele cationice ale eozinofilelor, acestea fiind responsabile de procesele patologice care au loc in mucoasa nazala. Simptomele RA devin mai discrete odata cu inaintarea in varsta.

RA se clasifica in sezoniera si perena. RA sezoniera se mai numeste “febra fanului” si se datoreaza alergenilor din polenul copacilor, ierbii, etc.

RA afecteaza 10-20% din populatia globului si este o problema respiratorie majora mai ales in tarile dezvoltate. Mai mult, prevalenta RA continua sa creasca in cele mai multe tari. In afara de simptomele clinice ca stranut si rinoree, RA afecteaza calitatea vietii, somnului, performantele la munca si la scoala in special pentru pacientii cu simptome severe. Pacientii cu RA au un risc crescut de astm si alte afectiuni.

In tratamentul simptomatic al RA se folosesc diferite medicatii si remedii precum corticosteroizii intranazali si antihistaminicele, insa utilizarea lor trebuie limitata datorita efectelor secundare, care nu le recomanda anumitor categorii de persoane. De exemplu: efectele secundare ale antihistaminicelor – gust amar, dureri de cap sau efecte anticolinergice precum gura uscata, tahicardie, vedere incetosata – determina limitarea utilizarii lor mai ales in cazul pacientilor varstnici.

Efectele negative ale corticosteroizilor topici nazali sunt: uscaciunea mucoasei nazale, senzatie de arsura, sangerari nazale. De asemenea, utilizarea frecventa poate avea efecte sistemice sau instalarea unei rinite medicamentoase.
Aceasta medicatie nu vindeca RA, ci doar reduce severitatea simptomelor si imbunatateste calitatea vietii pacientilor.

Fototerapia este introdusa ca o noua optiune terapeutica in tratamentul RA. Siguranta si eficacitatea fototerapiei in tratamentul RA au fost dovedite stiintific prin studii clinice publicate.

Neuman si Finkelstein au analizat o versiune anterioara a dispozitivului Bionette (care emitea lumina cu lungimea de unda de 660 nm) in privinta eficacitatii lui in tratamentul pacientilor
cu RA si polipoza nazala si au concluzionat ca in cazuri necomplicate de RA (fara polipi sau deformari anatomice severe ale structurilor nazale) iradierea cu lumina rosie a condus la reducerea semnificativa a simptomelor. Intr-un studiu dublu-orb, randomizat, prospectiv, au fost introdusi 50 pacienti cu RA si polipoza nazala. Toti pacientii aveau simptome zilnice cu toate ca erau in tratament cu antihistaminice si corticosteroizi locali. S-a tinut un scor in ceea ce priveste severitatea simptomelor. De asemenea pacientii au notat intr-un jurnal evolutia simptomelor pe perioada studiului, care a fost de 14 zile. La un grup de control de 29 pacienti s-a folosit un dispozitiv de iluminare fals = grupul placebo. Pentru grupul aflat in tratament activ s-a mentionat o imbunatatire a starii de sanatate (in special in ceea ce priveste rinoreea si obstructia nazala), medie la 44% din pacienti si marcata la 29% din pacienti. 24% dintre pacientii din grupul de control au raportat de asemenea imbunatatiri medii sau marcate. Pacientii din studiu au fost ulterior urmariti timp de 1 an si niciunul nu a prezentat efecte secundare sau reactii adverse ale fototerapiei.

Moustafa si colaboratorii au comparat eficacitatea fototerapiei utilizand Bionette si acupunctura cu laser in tratamentul RA la copii. 40 pacienti cu RA avand varste cuprinse intre 7-18 ani au fost introdusi in studiu. Pacientii au fost repartizati aleatoriu fie pentru fototerapie fie in grupul de acupunctura. Pacientii din grupul de fototerapie au primit tratament de 2 ori pe saptamana timp de 6 saptamani, la fel grupul de acupunctura au primit sedinte de acupunctura de 2 ori pe saptamana timp de 6 saptamani. Simptomele studiate au fost cele mai severe: rinoreea si obstructia nazala. Ambele grupuri au prezentat o ameliorarea a scorului de severitate al simptomelor. Grupul de fototerapie a prezentat imbunatatiri semnificative la o luna de la inceperea tratamentului comparativ cu grupul de acupunctura care a prezentat imbunatatiri dupa 3 luni. De asemenea nivelul IgE a fost considerabil redus la o luna in grupul de tratament prin fototerapie.

Exista cateva mecanisme propuse de catre cercetatori pentru a explica efectele terapeutice ale fototerapiei cu lumina rosie de banda ingusta. Unii cercetatori sustin ca lumina rosie are un efect “antihistaminic like” asupra celulelor care elibereaza histamina reducand astfel inflamatia.

Pe langa reducerea radicalilor liberi de oxigen, lumina rosie de banda ingusta afecteaza mobilitatea ionilor de Ca prin actiunea asupra enzimei CAMKK2 = kinaza proteica 2 dependenta de calciu/calmodulina. Deoarece simptomele alergice sunt puternic legate de formarea radicalilor liberi de oxigen si de Ca2+, atunci se explica actiunea antialergica a luminii rosii de banda ingusta in tratamentul RA.

BIONETTE este primul dispozitiv pentru tratamentul RA prin radiatie luminoasa (fototerapie) care utilizeaza lumina LED. Bionette este un dispozitiv de buzunar care emite lumina rosie vizibila avand lungimea de unda de 630 nm. Aparatul este alcatuit dintr-un modul de control si 2 sonde diodice emitatoare de lumina rosie pentru utilizare intranazala. Tratamentul este autoadministrat de catre pacient de 3 ori pe zi in sedinte cu durata de 4,5 minute, timp de 2 saptamani.

BIBLIOGRAFIE
1. Gujar, N. & Ladin, Z. (2013). Phototherapy for Allergic Rhinitis. Boston Medtech Advisors, pp. 1-25.
2. Neuman, I. & Finkelstein, Y. (1997). Narrow-band red light phototherapy in perennial allergic rhinitis and nasal polyposis. Annals of Allergy, Asthma and Immunology, vol 78, pp. 399-406.
3. Cingi, K. et al (2009). The effects of phototherapy on quality of life in allergic rhinitis cases. Eur Arch Otorhinolaryngol 266: 1903-1908.
4. Koreck, A.I. et al (2005). Rhinophototherapy: a new therapeutic tool for the treatment of allergic rhinitis. J. Allergy Clin. Immunol., pp. 541-547.
5. Moustafa, Y. et al (2013). Comparative study in the management of allergic rhinitis in children using LED phototherapy and laser
acupuncture. International Journal of Pediatric Otorhinolaryngology, vol. 77, issue 5, pp. 658-665.

Tensiometru de brat Omron – Project Zero (prototip)

Daca aveti hipertensiune arteriala ar trebui sa va monitorizati tensiunea arteriala la domiciliu in mod regulat. ” Harvard Medical School, „Ghidul pentru sanatatea familiei”
Proiectul Zero – Tensiometru de brat Omron (model BP7000) este un model inovator, cu indicator de nivel hipertensiune arteriala si detector de batai neregulate ale inimii. Tehnologia Bluetooth® Smart permite utilizatorilor sa sincronizeze si sa stocheze valori nelimitate pe smartphone sau pe tableta cu aplicatia mobila Omron Connect.

Algoritmul de detectare Omron Advanced Accuracy, masoara mai multe puncte de date si elimina zgomotul de respiratie si de miscare in timpul masurarii pentru a permite citiri mai precise. Acest monitor elegant ofera utilizatorilor o determinare usoara a valorilor tensionale, fara fire si furtunuri incomode.

Acest tensiometru Omron:
– nu are tuburi sau fire (pentru o mai mare portabilitate)
– pompa integrata,
– ecran OLED
– permite sa partajati istoricul valorilor prin tehnologie fara fir Bluetooth SMART

De la Face Care la manichiura / pedichiura

Bucurati-va de o zi de tratament de frumusete la domiciliu! Incepeti cu o curatare profunda (la nivel de pori) a pielii de la nivelul fetei, ingrijiti-va mainile si picioarele cu seturile pentru profesionisti sau revitalizati-va musculatura fesiera. Bucurati-va de rezultate remarcabile! Indiferent daca doriti sa va bucurati de o zi de tratament de frumusete numai pentru dumneavoastra sau sa folositi produsele de frumusete pentru ingrijirea dumneavoastra cotidiana – va veti simti fresh, ingrijite / ingrijiti si vizibil frumoase / frumosi!
 

Studii clinice si validarea tensiometrelor

De ce este necesara validarea?
Uniunea Europeana si organizatiile internationale de experti in hipertensiune arteriala recomanda ca toate tensiometrele utilizate in unitatile clinice sau la domiciliu sa participe la testari independente vizand acuratetea, in conformitate cu protocoale standard. Aceste protocoale de validare standardizate definesc cerintele de acuratete ale tensiometrelor, reprezentand fundamentul pentru recomandarea acestor dispozitive.

Care sunt protocoalele de validare actuale?
Asociatia Americana pentru Aparatura Medicala (AAMI) a publicat in 1987 un standard pentru sfigmomanometre electronice aneroide care include un protocol pentru evaluarea acuratetei tensiometrelor.
Acest standard a fost urmat in 1990 de un protocol al Societatii Britanice de Hipertensiune (BHS). Protocolul BHS a fost revizuit in 1993. Acesta acopera o gama larga de tensiometre si impune un standard minim care trebuie atins pentru recomandarea acestor dispozitive.
Protocolul standard emis de Societatea Europeana de Hipertensiune (ESH) a adaugat cerinte specifice pentru acuratete in cazul utilizarii intra-spitalicesti, cerinte obligatorii in vederea recomandarii pentru uz clinic.
Standardul EN1060-Partea IV este un protocol standard recunoscut, care impune cerinte similare de acuratete cu cele ale sigiliului de calitate al Ligii Germane de Hipertensiune. DIN EN 540 reprezinta baza acreditarii clinice, extinsa cu cerinte suplimentare, precum selectia observatorului si evaluarea rezultatelor.

Protocoalele au un obiectiv comun, si anume, standardizarea procedurilor de validare in vederea stabilirii unor standarde minime de acuratete si performanta precum si facilitarea comparatiei intre dispozitive.

Sursa: http://tensoval.ro – PAUL HARTMANN